Thriving Schools oferă școlilor o abordare structurată pentru susținerea stării de bine a elevilor și profesorilor și pentru crearea unui mediu școlar pozitiv. Starea de bine nu este privită ca o activitate separată, ci ca o parte integrantă a vieții școlare de zi cu zi, fiind reflectată în activitățile de învățare, în relațiile dintre membrii comunității școlare, în rutinele zilnice și în practicile școlii.
Starea de bine este influențată de o serie de factori interconectați, precum calitatea relațiilor, climatul școlar, experiențele de învățare din clasă, sprijinul oferit personalului și oportunitățile de participare. De aceea, Thriving Schools adoptă o abordare la nivelul întregii școli (Whole School Approach), care implică întreaga comunitate școlară – elevi, profesori, conducerea școlii, personalul nedidactic și familiile în crearea unui mediu școlar sigur, suportiv și incluziv.
În cadrul acestei abordări la nivelul întregii școli, Thriving Schools reunește trei modele complementare:
- PERMA
- Învățarea socio-emoțională (SEL – Social and Emotional Learning)
- Elemente selectate ale sistemului de sprijin comportamental pozitiv la nivelul întregii școli (SWPBS – School-wide Positive Behavior Support).
Fiecare model contribuie cu elemente distincte, însă, împreună, acestea oferă o modalitate practică de a înțelege starea de bine, de a dezvolta competențele sociale și emoționale și de a integra în mod consecvent practici pozitive la nivelul întregii școli.
1. PERMA: Ce elemente ale stării de bine încercăm să consolidăm?
Prima componentă a abordării Thriving School se fundamentează pe principiile Psihologiei Pozitive, o abordare centrată pe punctele forte, experiențele și condițiile care îi sprijină pe indivizi și comunități să se dezvolte și să prospere. Această perspectivă nu presupune ignorarea dificultăților și nici așteptarea ca oamenii să se simtă pozitivi în permanență. Dimpotrivă, ea încurajează școlile să acorde atenție factorilor care contribuie la o funcționare pozitivă și la o stare de bine durabilă, asigurând, în același timp, un răspuns adecvat atunci când apar dificultăți sau provocări.
În centrul acestei abordări se află modelul PERMA, al lui Seligman, care descrie starea de bine prin intermediul a cinci elemente: Emoții pozitive (Positive Emotions), Implicare (Engagement), Relații (Relationships), Sens (Meaning) și Realizare (Accomplishment) (Seligman, 2012). Thriving Schools aplică aceste elemente atât în cazul elevilor, cât și al cadrelor didactice.
- Emoțiile pozitive includ experiențe precum bucuria, recunoștința, interesul și speranța.
- Implicarea se referă la participarea activă și concentrarea profundă asupra unor activități care ne interesează și ne provoacă.
- Relațiile vizează conexiunile bazate pe sprijin, încredere și sentimentul de apartenență.
- Sensul presupune sentimentul că ceea ce facem are valoare și scop.
- Realizarea se referă la orientarea către atingerea unor obiective, recunoașterea progresului și experiența succesului
Împreună, aceste elemente oferă școlilor o modalitate simplă de a înțelege și de a aborda starea de bine. Un elev poate experimenta starea de bine prin sentimentul de conectare cu colegii, prin implicarea profundă într-o activitate de învățare sau prin satisfacția de a-și observa propriul progres. În cazul unui cadru didactic, aceasta poate presupune existența unor relații profesionale bazate pe sprijin, identificarea unui scop și a unui sens în activitatea desfășurată sau recunoașterea propriilor realizări la clasă.
Înțelegerea aspectelor pe care dorim să le consolidăm reprezintă doar un prim pas. Elevii au nevoie, de asemenea, de competențe sociale și emoționale care să îi ajute să își gestioneze emoțiile, să dezvolte relații pozitive și să participe în mod constructiv la viața școlii. În acest context, intervine Învățarea socială și emoțională (ÎSE).
2. ÎSE: Ce competențe îi ajută pe elevi să își susțină starea de bine?
Învățarea socială și emoțională (ÎSE) urmărește dezvoltarea unor competențe pe care elevii le pot valorifica atât în contextul școlar, cât și în viața de zi cu zi. Printre acestea se numără conștientizarea de sine, autoreglarea, conștientizarea socială, competențele relaționale și luarea responsabilă a deciziilor (Cipriano et al., 2023). Pe scurt, modelul PERMA oferă un cadru pentru înțelegerea și consolidarea principalelor dimensiuni ale stării de bine, în timp ce ÎSE contribuie la dezvoltarea competențelor de care elevii au nevoie pentru a le susține și cultiva.
Să luăm, de exemplu, componenta Relații din modelul PERMA. O școală poate urmări ca elevii să dezvolte relații mai solide și să aibă un sentiment mai puternic de apartenență. SEL sprijină acest obiectiv prin oferirea unor oportunități de exersare a empatiei, comunicării, cooperării, ascultării active și modalităților constructive de soluționare a dezacordurilor.
Aceeași legătură poate fi observată și în cazul componentei Implicare. Competențe precum conștientizarea de sine și reglarea emoțională îi pot ajuta pe elevi să recunoască momentele în care sunt distrași, frustrați sau întâmpină dificultăți și să dezvolte strategii pentru a rămâne implicați în procesul de învățare.
Prin urmare, această abordare nu consideră competențele sociale și emoționale ca fiind achiziții pe care elevii ar trebui pur și simplu să le dețină. Aceste competențe pot fi predate în mod explicit, exersate și consolidate, la fel ca orice alt domeniu al învățării. În cadrul acestei abordări, ÎSE este integrată în procesul de predare, în cultura școlii, în relațiile dintre membrii comunității școlare și în rutinele cotidiene.În acest fel, ÎSE contribuie la transformarea obiectivelor generale privind starea de bine în competențe concrete pe care elevii le pot învăța și exersa. Cu toate acestea, simpla predare a acestor competențe nu garantează că ele vor deveni practici constante și coerente la nivelul întregii școli. Aici intervine contribuția SWPBS.
3. SWPBS: Cum facem ca starea de bine să devină parte a practicilor cotidiene ale școlii?
A teacher might use a wellbeing activity during a lesson or teach an SEL skill with a class, but how does this become part of the way the whole school works?
Suportul comportamental pozitiv la nivelul întregii școli (SWPBS – School-Wide Positive Behaviour Support) pune accentul pe crearea unor medii școlare proactive, coerente și bazate pe sprijin. În loc să se concentreze în principal pe reacția la comportamentele inadecvate după apariția acestora, SWPBS încurajează școlile să stabilească în mod clar ce înseamnă comportamentul pozitiv, să îl predea în mod explicit, să îl încurajeze și să îl consolideze și să utilizeze informațiile despre ceea ce se întâmplă în școală pentru a fundamenta acțiunile viitoare (Sugai & Simonsen, 2012).
Este important de precizat că Thriving Schools nu preia integral cadrul SWPBS, ci utilizează în mod selectiv acele elemente care pot ajuta școlile să transforme principiile privind starea de bine în practici cotidiene coerente și consecvente. Printre acestea se numără:
- dezvoltarea unei viziuni și a unui scop comune;
- definirea clară și predarea comportamentelor așteptate;
- încurajarea și consolidarea comportamentelor pozitive;
- monitorizarea progresului;
- sprijinirea cadrelor didactice prin formare și dezvoltare profesională.
Aceste elemente oferă structurile și mecanismele necesare la nivelul întregii școli pentru ca principiile PERMA și competențele dezvoltate prin ÎSE să depășească nivelul activităților individuale și să fie integrate în practicile cotidiene ale școlii. De exemplu, dacă o școală stabilește că relațiile pozitive reprezintă o prioritate, aceasta poate defini împreună cu membrii comunității școlare o serie de așteptări comune, precum manifestarea empatiei, sprijinirea celorlalți și ascultarea cu respect. Cadrele didactice pot preda în mod explicit aceste comportamente și le pot exersa împreună cu elevii. Interacțiunile pozitive pot fi recunoscute și încurajate, iar școala poate monitoriza modul în care elevii percep relațiile cu ceilalți și poate urmări dacă se modifică frecvența sau tiparele conflictelor dintre colegi.
Cum funcționează împreună PERMA, ÎSE și SWPBS?
Fiecare dintre cele trei abordări contribuie la răspunsul unei întrebări diferite:
- PERMA: Ce aspecte ale stării de bine dorim să consolidăm?
- ÎSE: Ce competențe îi ajută pe elevi să facă progrese în direcția acestor obiective?
- SWPBS: Cum pot școlile să transforme aceste practici în demersuri coerente și consecvente, integrate în viața de zi cu zi a școlii?
Un exemplu simplu poate ilustra modul în care aceste trei abordări se completează în practică. Să presupunem că o școală își propune să consolideze relațiile pozitive.
- PERMA identifică obiectivul privind starea de bine
. Școala se concentrează asupra componentei Relații punând accent pe încredere, conectare și sentimentul de apartenență. - ÎSE contribuie la dezvoltarea competențelor necesare.
Elevii exersează empatia, ascultarea activă, cooperarea și comunicarea constructivă. - SWPBS sprijină aplicarea consecventă a acestor practici.
Școala stabilește așteptări comune, precum „Manifestă empatie” sau „Ajută-i pe ceilalți să reușească”. Cadrele didactice predau în mod explicit aceste comportamente, recunosc și încurajează interacțiunile pozitive și monitorizează schimbările în relațiile dintre colegi și în climatul școlar.
Acest exemplu evidențiază o caracteristică importantă a abordării Thriving Schools. O singură activitate dedicată stării de bine nu este considerată suficientă pentru a produce schimbări semnificative. Cadrul conectează activitățile cu dezvoltarea competențelor, rutinele, relațiile și practicile implementate la nivelul întregii școli, astfel încât starea de bine să devină parte integrantă a modului în care funcționează școala.
Ce înseamnă abordarea Thriving Schools pentru activitatea zilnică a școlii?
Pentru cadrele didactice, abordarea Thriving Schools nu presupune introducerea unui program distinct de promovare a stării de bine într-un program școlar deja aglomerat. Multe dintre principiile sale pot fi integrate în practicile deja existente la nivelul clasei și al școlii: stabilirea unor așteptări comune, învățarea unor modalități eficiente de a asculta și de a coopera, recunoașterea efortului și a progresului, discutarea emoțiilor, crearea unor oportunități pentru reflecție și monitorizarea periodică a modului în care elevii percep și experimentează viața școlară.
Această abordare recunoaște, de asemenea, faptul că sprijinirea elevilor presupune, în același timp, sprijinirea cadrelor didactice. Dezvoltarea profesională, colaborarea, mentoratul, oportunitățile de reflecție și preocuparea pentru starea de bine a personalului contribuie, toate, la construirea unei abordări sustenabile la nivelul întregii școli. Prin urmare, dezvoltarea profesională a personalului ar trebui să fie un proces continuu, adaptat nevoilor specifice ale școlii, și nu să se limiteze la o activitate de formare punctuală.
Together, PERMA, SEL and selected SWPBS elements provide schools with a practical structure for making wellbeing intentional, shared and part of everyday school life.
Consultați ghidul complet Thriving Schools pentru a descoperi activități practice destinate cadrelor didactice și elevilor, recomandări pentru implementare, exemple de comportamente și rutine așteptate, modalități de monitorizare și resurse gata de utilizat în școli.
Referințe
Cipriano, C., Strambler, M. J., Naples, L. H., Ha, C., Kirk, M., Wood, M., Sehgal, K., Zieher, A. K., Eveleigh, A., McCarthy, M., Funaro, M., Ponnock, A., Chow, J. C., & Durlak, J. (2023). The state of evidence for social and emotional learning: A contemporary meta-analysis of universal school-based SEL interventions. Child Development, 94(5), 1181–1204. https://doi.org/10.1111/cdev.13968
Seligman, M. E. (2012). Flourish: A visionary new understanding of happiness and well-being. Simon & Schuster.
Sugai, G., & Simonsen, B. (2012). Positive behavioral interventions and supports: History, defining features, and misconceptions. PBIS Center, University of Connecticut.